Iulian Sîrbu

"Destinul a vrut ca să îmi dea un şut în fund şi astfel am intrat în lumea literară. Mai concret este vorba de un bun prieten care, citind textele mele păstrate la sertar, m-a încurajat să ies cu ele în lume. Apoi nu m-am mai oprit. Poate fără acest prieten scriitorul Iulian Sîrbu nu ar fi existat. Destinul mi-a deschis o cale şi eu am optat să o urmez."

Ce să vă spun eu despre mine? Că sunt un univers complex care este greu de descifrat ? Chiar şi pentru mine este greu să citesc în adâncul meu…

Sunt îndrăgostit iremediabil , de femei îmi suflă cineva, da şi de femei, dar poate mai mult de literatură. Îmi place enorm să citesc (un mare defect în aceste vremuri) şi îmi place să scriu, proză…în special scurtă. Da, recunosc şi ăsta este un mare defect al meu(scrisul adică). Ce sa fac? Sunt plin de defecte. Sunt un bărbat defect.

Dar pentru cele şi cei care au răbdare să cerceteze printre aceste defecte, le rezerv o surpriză. S-ar putea să descopere ceva interesant: un om cu suflet(mare- zic eu).

Poate ca literatura nu salveaza lumea, dar salveaza omul din noi.

Cărţi publicate până în prezent:

1)” Un detectiv cu uşoare dureri de cap”, roman poliţist,Editura ADENIUM, Iaşi, 2013

2) “Cioplitori în slove”, antologie de literatură contemporană, Editura PIM, Iasi, 2013, proză scurtă

3) “Cărţi, filme, muzici şi alte distracţii în comunism”, antologie coordonată de Dan Lungu, Amelia Gheorghiţă, Editura Polirom, 2014

Proză scurtă şi fragmente din romanele ce le am în lucru au apărut în mai multe reviste literare: Zona Literară şi TIMPUL (Iaşi), Ateneu (Bacău), Revista Nouă( Câmpina), TIUK (Braşov), suspans.ro (Bucureşti).

O selecţie din poeziile scrise de mine au apărut în 2013 în revista ARTE POETICA din Salvador, revistă patronată de UNESCO.

Interviuri luate de mine mai multor scriitori au apărut în revista Hyperliteratura.

1)      Destinul a vrut ca să îmi dea un şut în fund şi astfel am intrat în lumea literară. Mai concret este vorba de un bun prieten care, citind textele mele păstrate la sertar, m-a încurajat să ies cu ele în lume. Apoi nu m-am mai oprit. Poate fără acest prieten scriitorul Iulian Sîrbu nu ar fi existat. Destinul mi-a deschis o cale şi eu am optat să o urmez.

2)      Primele mele încercări literare au fost în clasele primare, mai ales poezie. Am continuat în gimnaziu, scriind pentru revista şcolii. Am continuat să scriu şi în liceu şi facultate dar numai pentru mine. Nu am publicat nimic. Abia din 2011, cand am intrat în lumea literară, am început să public în revistele literare. În 2013 am debutat şi în volum (cu romanul poliţist “Un detectiv cu uşoare dureri de cap”).

3)      Romanul la care am făcut referire mai sus am început să-l scriu după terminarea facultăţii dar l-am abandonat, gândind că oricum nu va fi publicat. Încurajat însă de prietenul meu (cel care m-a aruncat în lumea literară) am continuat să scriu la el. Fragmente din acest roman au fost citite pe parcurs de către mai mulţi scriitori consacraţi care m-au încurajat să continui. Directorul editorial al editurii la care a fost publicat a citit manuscrisul când era aproape gata şi a fost realmente entuziasmat, promiţându-mi că îl publică. Şi s-a ţinut de cuvânt.

Însă până să public prima carte, am publicat proză scurtă în mai multe reviste literare. Am scris şi scriu şi poezie dar nu mă consider un poet.

4)      Am avut (şi am) mai mulţi scriitori care mi-au fost modele şi de la care am învăţat multe în privinţa scrisului. Alexandru Petria este unul dintre aceştia. De la el am învăţat să folosesc Facebook-ul ca pe un instrument de promovare. Deoarece sunt mare amator de romane poliţiste, un model pentru mine este scriitorul George Arion, care m-a încurajat mereu. De altfel primul meu roman publicat este unul poliţist şi cel la care lucrez acum este tot un roman poliţist.

Un alt scriitor care îmi este model şi prieten este Liviu Antonesei. De altfel acesta mi-a şi publicat primul roman şi, înainte de aceasta, m-a publicat în revista Timpul.

5)      În zilele noastre scriitorul nu mai poate trăi într-un turn de fildeş, izolat de societatea în care trăieşte. Multe dintre subiectele din proza mea scurtă sunt din lumea ce mă înconjoară. Am în lucru un ciclu intitulat „Lumea văzută prin parbriz”, pornind de la faptul că merg mult cu maşina. Încerc să fiu atent la ceea ce se întâmplă în oraşul meu, luând atitudine. Şi aici mă ajută colaborarea mea cu un post de radio cu acoperire regională.

6)      Literatura română contemporană este foarte bogată în scriitori de mare talent. Chiar urmăresc cu mare atenţie tot ce apare pe piaţa literară din Romania, din păcate nu am timp să citesc mai mult. Deşi citesc destul de mult. Am un teanc destul de gros de cărţi ce aşteaptă să fie citite. Şi sunt selectate doar cele pe care le consider foarte bune. Mai am un teanc mult mai mare cu cele de la categoria „bune”.

7)      Eu cred mult în inspiraţia de moment şi într-o anumită stare de graţie pentru a putea scrie. Mai ales pentru poezie. Poezia nu poate fi programată. În cazul prozei poţi să îţi faci o planificare şi chiar un plan după care să scrii.    De exemplu eu am în plan să scriu două cărţi în continuare la romanul publicat, cu acelaşi personaj principal. Să fie o trilogie. Poate mă voi opri sau poate voi continua şi va fi mai mult decât o trilogie.

         Acum lucrez la un alt roman poliţist, „Cum mi-am lichidat şeful”, care va fi de altă natură comparativ cu primul meu roman poliţist.

      Am trimis la o editură o carte cu textele citite de mine la Radio Romania Iasi la rubrica saptamanală ce o am acolo.   Sper sa fie publicată în toamnă.

07 august 2014, Iaşi